Rezistența electrică este o mărime fizică prin care se exprimă proprietatea unui conductor electric de a se opune trecerii prin el a curentului electric.

În electrotehnică, ea este o măsură care determină ce valoare de tensiune este necesară pentru ca un anumit curent electric să treacă printr-un circuit (conductor) electric dat. Unitatea de măsura a rezistenței electrice, în SI, este ohm-ul, notat cu Ω.

Pentru un conductor omogen, valoarea rezistenței este :
                                   {\displaystyle R=\rho \cdot {\frac {l}{S}}}

unde:

  • ρ este rezistivitatea materialului din care este făcut conductorul, măsurată în ohm · metru;
  • l este lungimea conductorului, măsurată în metri;
  • S este secțiunea transversală a conductorului, măsurată în metri pătrați;

Într-un circuit electric simplu (ochi), valoarea rezistenței lui se calculează cu ajutorul legii lui Ohm, fiind egală cu raportul dintre tensiunea U aplicată la bornele circuitului și intensitatea I a curentului care circulă prin circuit.

                                    {\displaystyle R={\frac {U}{I}}}

Sursa: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Rezistență_electrică